Mănăstirea Suzana, un lăcaș de cult cunoscut și iubit de pelerini, este situată pe valea Teleajenului, în zona Carpaților de curbură.
Tradiția mănăstirii consemnează formarea Schitului Sfântul Nicolae de pe valea Teleajenului, în jurul anului 1740, potrivit www.manastirea-suzana.ro. Cea care a ridicat acest așezământ monahal a fost Stanca Arșicu, călugărită sub numele de Suzana, o ardeleancă înstărită din Sacele.
Ctitora a construit o biserică din bârne de lemn, pe locul ruinelor mai vechi ale Schitului Valea Caprei sau Cornul Caprii, fost metoc al Mănăstirii Sinaia, distrus de turci la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Temeliile acestui lăcaș ridicat sau reparat de Stanca Arșicu la 1740 erau din piatra, legată cu mortar slab la exterior și piatră cu pământ la interior, au stabilit cercetările arheologice care au scos la lumină vechea fundație. Bisericuța din lemn, cu hramul Sfântul Nicolae, a durat aproximativ 100 de ani.
În 1840, monahia Suzana Albuleț a realizat o reparație și o extindere a vechii biserici, prelungită spre vest cu un pronaos cu o turlă, mai degrabă un turn-clopotniță deasupra, sub coordonarea și cu sprijinul episcopului Chesarie al Buzăului.
Actuala biserică a mănăstirii, din piatră de râu, în stil neoclasic, cu două turle pe pronaos și o turlă pe naos, a fost construită între anii 1875-1882, în timpul stareței Natalia Perlea.
Pictura bisericii este originală, datând din 1882, fiind realizată de pictorul Petre Nicolau și restaurată de pictorul Gheorghe Vânătorul, în anul 1976.
Catapetasma este sculptată în lemn de cireș și împodobită cu icoane pictate în ulei.
Paraclisul, cu hramul Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, datează din 1911. A fost restaurat între anii 1971-1974 cu sprijinul patriarhului Justinian Marina.
Fresca a fost realizată de pictorul Eremia Profeta, fiind restaurată în 2009 de către pictorul Dan Mihail Ivanovici. Paraclisul a fost resfințit de către episcopul Ciprian Câmpineanul în anul 2010.
Mănăstirea Suzana are o colecție de artă religioasă. Expoziția este tematică, centrată pe importanța Sfintei Liturghii și cuprinde obiecte de cult care au aparținut mănăstirii, icoane, cărți, vase liturgice. A fost reconstituită catapeteasma paraclisului vechi al mănăstirii și sugerează imaginea unui altar.
Expoziția a fost reorganizată în 2010 cu binecuvântarea patriarhului Bisericii Ortodoxe Române Daniel și cu ajutorul unor membri din Asociația Restauratorilor și Conservatorilor din România.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
