Casa Domnească de la Urlaţi, una dintre reşedinţele Domnitorului Constantin Brâncoveanu, aflată în mijlocul viilor prahovene, a fost loc de reculegere şi relaxare, locul multor decizii importante, tabără militară, subiect de poveste, cămin de nefamilişti şi, după 2014, proprietate particulară.
În 2014, la 300 de ani de la martiriul său, este Anul Brâncoveanu, un omagiu pentru personalitatea marelui domnitor Constantin Brâncoveanu şi o rememorare a Epocii Brâncoveanu, a faptelor şi personalităţilor care au marcat-o.
Oraşul Urlaţi, judeţul Prahova, este situat la 22 km de Ploieşti şi 82 km de Bucureşti, în zona Dealulului Mare, pe valea Cricovului Sărat şi pe dealurile din preajmă.
Numele localităţii (urlaţi – coborâţi de la munte) dovedeşte că primii locuitori ai acestei zone au coborât de pe munţi şi dealuri şi s-au stabilit pe câmpia Cricovului Sărat.
Cu timpul, deşi localitatea şi-a menţinut numele, sensul lui s-a schimbat. Originea numelui localităţii s-a presupus a fi verbul “a striga”.
Documentar, Urlaţiul este atestat pentru prima dată într-un hrisov semnat de Neagoe Basarab la 16 martie 1515, document care se referă la boierii din Urlaţi, Oancea, Bota şi Voicilă, trimişi de domnitor pentru a verifica hotarele mănăstirii Snagov.
Prima atestare ca târg a Urlaţiului apare în 1697 într-un act al domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Aici, în Valea Crângului, în mijlocul domeniului pe care l-a cumpărat şi pe care a plantat podgorii întinse de vie, ce se întindeau pe aproximativ 22 de hectare, domnitorul şi-a construit o reşedinţă, în 1697. Brâncoveanu obişnuia să zăbovească la Urlaţi pentru câteva zile, toamna, când se culegeau strugurii şi se prepara vinul, şi unde, spun cronicarii, se plimba adesea, călare pe calul său, Smardalac.
Chemat de turci în 1711 să participe la campania împotriva imperiului ţarist, Constantin Brâncoveanu a evitat, dând 300 de pungi cu galbeni, concentrându-şi armata pe câmpia dintre Urlaţi şi Albeşti.
Brâncoveanu şi Antim Ivireanu au urmărit mersul războiului din Casa Domnească. Cronicile menţionează că mitropolitul şi o parte din boieri au hotărât să trimită un grup la Iaşi pentru a cere ajutor Ţarului, în eliberarea Brăilei de sub turci.
Se pare că aceasta este una dintre acţiunile care ar fi dus la mazilirea Domnului Constantin Brâncoveanu.
Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, războiul ruso-turc a ajuns aproape de Urlaţi. După victoria de la Râmnicu Sărat armatele ruse au ănaintat spre Bucureşti trecând pe lângă Urlaţi.
După moartea Domnitorului Brâncoveanu, moşia a rămas rudelor şi descendenţilor până în anul 1938, când a fost pierdută la o licitaţie de către Irina Mavrocordat. A fost cumpărată de familia Mincu, iar mai târziu, a fost confiscată de comunişti care au distrus tablourile, mobila, chiar şi sobele de teracotă din conac, transformânu-l în cămin de nefamilişti. Crama, unde s-a continuat producerea vinurilor de calitate, a rămas neatinsă.
După schimbarea regimului, moştenitorii familiei Mincu au revendicat moşia şi au câştigat-o în instanţă.
Primele Crame Domneşti
Podgoria de la Urlați a intrat în istorie în jurul anului 1700, în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, care şi-a ridicat aici primele Crame Domnești, în 1691.
Noii proprietari au reuşit să refacă plantaţia de viţă-de-vie şi intenţionează ca, pe viitor, să restaureze şi conacul.
Cronicile nu au consemnat ce soiuri se cultivau în viile lui Brâncoveanu, dar soiurile nobile vechi româneşti trebuie să fi datat de atunci. Unele dintre ele au fost aduse până în zilele noastre, fiind transmise din generaţie în generaţie
Astăzi, în viile de la Urlaţi găsim Feteasca Albă, Regală şi Neagră, alături de soiurile mai noi, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir şi Burgund.
Secretul conacului brâncovenesc
Casa Domnească, care îşi păstrează, în mare parte, forma original este construită în stilul brâncovenesc şi este compusă din subsol și parter înălțat, servind drept cramă şi locuință. La parter sunt 10 încăperi de locuit cu holuri și pridvor acoperit, susținut de stâlpi din lemn și arcade de unde se poate vedea întreaga vale a Cricovului Sărat. Grosimea pereților la parter este de 45 cm, iar la pivniță de 80 cm.
Subsolul, folosit pentru tescuirea strugurilor, prepararea și depozitarea vinurilor și a uneltelor viticole, este accesibil doar din exterior. Una dintre pivnițe este situată sub terasa clădirii, unde se mai păstrează, încă, două butoaie vechi de cinci tone fiecare.
Din această pivniță pornește un tunel secret, cu înălțimea de 180 cm și lățimea de 70 cm, care are ieşire către Valea Nucetului şi despre care se spune că ar adăposti o parte a comorilor brâncoveneşti.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.