Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” din Câmpina este o secție a Muzeului Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”.
Pictorul Nicolae Grigorescu și-a trăit în această casă ultimii ani de viață, 1904-1907, aici găsindu-se și ultimul său atelier. El s-a retras la Câmpina împreună cu toată familia: soția sa, Maria Danciu, și fiul său, Gheorghe Grigorescu.
A ales acest oraș pentru aerul său patriarhal și, mai ales, pentru împrejurimile de o inegalabilă frumusețe: malurile Prahovei, înconjurate de dealuri acoperite de o vegetație specifică, albastrul cerului, elemente pe care le întâlnim adesea în operele sale din această perioadă.
Casa, construită chiar de artist, a ars în timpul Primului Război Mondial deoarece, din nefericire, aici fusese stabilit Cartierul General German pentru întreaga zonă, astfel încât, spre finalul războiului, un mare incendiu a distrus-o în întregime. O parte dintre obiecte, în special cele de la parter, au putut fi salvate, ceea ce a făcut posibilă reconstituirea casei artistului (atelierul, sufrageria, biblioteca) în perioada 1954-1955, Muzeul Memorial fiind deschis în 1957.
Tablourile expuse provin din patrimoniul inițial al casei memoriale a artistului sau sunt împrumutate din colecțiile Muzeului de Artă din Ploiești, precum și din acelea ale Muzeului Național de Artă al României.
Reconstrucția s-a desfășurat în perioada 1954-1955, sub directa îndrumare a fiului artistului, fotografiile din timpul vieții lui Nicolae Grigorescu fiind de mare ajutor. Planurile de reconstrucție au fost realizate de arhitectul câmpinean Popișteanu, iar Nae Goage, sculptor amator și, vreme de mulți ani, ucenic al artistului, a contribuit, alături de Gheorghe Grigorescu, fiul pictorului, la refacerea cât mai fidelă a clădirii, situată pe Calea Carol I nr. 166.
Exteriorul casei este dominat de terasa de lemn care se întinde pe toată lungimea etajului, imprimându-i un aer cald și intim și amintind de foișoarele caselor țărănești tipic românești. Terasa este sprijinită de console elegante de lemn. Intrând în hol, surprinde căldura ambianței, care însoțește vizitatorii pe parcursul întregii case. Scara de lemn duce spre etaj.
Sub casa scării este amenajat un colț exotic format din lucrări de factură orientală, aduse de pictor din Istanbul, în 1873: covoare, arme, vase, măsuțe și cutii pentru păstrarea diferitelor obiecte de preț, veșminte, papucei, o narghilea. Așezarea obiectelor este asemenea celei prezentate de artist într-un tablou surprinzător, plasat de muzeografi în acest spațiu, o pictură plasată pe peretele din stânga al holului. O jumătate din compoziție este figurată foarte detaliat, în stilul picturii academiste a secolului al XIX-lea, cealaltă jumătate fiind abia schițată. Lucrarea se vrea un gest de frondă la adresa celor care îl acuzau că nu știa să picteze cum pictau contemporanii lui. A demonstrat prin aceasta că știința de a desena o avea, dar scopul lui artistic era altul, nu acela de a picta minuțios, ci de a sugera pictural numai ceea ce-și propusese.
Colțul cu obiecte orientale este recreat pentru a sugera o cameră. Închis pe trei părți de ”pereți”, acesta se prezintă ca un spațiu decorativ și aglomerat de forme geometrice. În acest prim intrând se pot intui dimensiunile întregii case și ale celorlalte încăperi. Totul este la dimensiuni umane, încălzit de lemnul prezent nu numai la scară, dar și în lambriul pereților. Înălțimea holului de intrare este diminuată de scara de acces spre etaj.
Prima încăpere de la parter, cea din dreapta intrării, era sufrageria în care se încingeau discuții cu prietenii: Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Octavian Goga, dr. C. I. Istrati. Acesta din urmă este cel care a încurajat, încă din timpul vieții pictorului, ideea înființării unui muzeu ”Nicolae Grigorescu”. Această încăpere găzduiește una dintre variantele de mari dimensiuni ale ”Carului cu boi”.
Biblioteca artistului este ocupată acum de piese de mobilier modeste, dar frumoase, noblețea și eleganța stilului fiind sesizabile în simfoniile de culori pe care le crea. În corpul de bibliotecă se află diverse volume, de la cele despre antichitatea greacă și latină până la literatura franceză a secolelor XVI — XVIII. Sunt cărți rare, marea lor majoritate scrise în franceză, editate începând din 1683, cărți de filosofie, artă și literatură. Printre ele putem găsi ediția din 1901 a „Momente”-lor lui Caragiale, cu dedicația autorului, un admirator declarat al pictorului.
Dedicația sună după cum urmează: „Lui Nicolae Grigorescu / Dragul nostru prieten, te rog, acceptă aceste ‘Momente’ la începutul cărora mi-am luat libertatea de a scrie ilustrul tău nume și la primire ignoră te rog valoarea pecuniară a cadoului, dar ia în considerație dragostea ce-l însoțește. Din partea modestului și iubitorului tău prieten, Caragiale, 1901, București.”
În bibliotecă există o lucrare realizată în Franța, la Vitré, una dintre puținele care ilustrează frumoasa perioadă petrecută de artist în Bretania. Portrete ale membrilor familiei, păstorași și țărănci, ca și peisajele pictorului împodobesc pereții acestei încăperi.
Se pătrunde apoi în cea mai mare cameră a casei și cea mai importantă prin activitatea de creație care se desfășura aici: atelierul artistului. Este o încăpere bine luminată și generoasă în diversitatea spațiului. Obiectul care prinde imediat privirea vizitatorului este șevaletul pe care stă sprijinită una dintre ultimele lucrări ale artistului, neterminată: ”La izvor”. Pereții sunt încărcați de picturi ale lui Grigorescu: ”Autoportret”, ”Apus de soare la Barbizon”, ”Păstoriță stând”, ”Ciobănaș cu turma”, ”Care cu boi trecând un vad” etc.
Uriașa tapiserie este probabil de factura franțuzească și datează din secolul al XVIII-lea. Piesele de mobilier sunt cumpărate de artist din Franța și se potrivesc foarte bine cu interiorul definit de lemn. Covoarele decorative care atârnă pe pereți sunt de factură orientală și provin din aceeași colecție pe care și-a format-o artistul la Istanbul.
Adăpostind tablouri remarcabile ale lui Nicolae Grigorescu, muzeul din Câmpina are un alt mare avantaj: acela de a prezenta o serie de lucrări importante din creația artistului, în cadrul inițial în care se aflau. Recrearea interioarelor și a casei în întregime este o idee extraordinară și o plăcere pentru vizitatori. Astfel, opera celui mai important pictor român este mai ușor de urmărit și de înțeles.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
